Dreptul Asigurarilor

In fiecare zise întâmplă evenimente rutiere care generează pagube mai mult sau mai puţin însemnate urmate sau nu de vătămări corporale. Potrivit prevederilor Codului Civil Român orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Responsabilitatea intervine şi în cazurile în care prejudiciul a fost cauzat prin neglijenţă sau imprudenţă. Răspunderea civilă există în sarcina părinţilor pentru prejudicii cauzate de fapte ale copiilor minori şi în sarcina comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de faptele prepuşilor. Proprietarul unui animal, sau acela care serveşte cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se afla sub paza sa, sau că a scăpat. Se consideră că sunt întrunite elementele răspunderii civile faţă de terţe persoane (răspunderea civilă delictuală) şi deci se acordă despăgubiri atunci când rezultă cumulativ:

  • săvârşirea unei fapte ilicite de către asigurat sau de presupusul acestuia ca de exemplu: nerespectarea regulilor de circulaţie, actele de neglijenţă în conducerea sau paza autovehiculului, etc.;
  • existenţa unui prejudiciu, adică a unei daune materiale suferite de persoana păgubită;
  • existenţa unui raport de cauzalitate între prejudiciul suferit de persoane păgubită şi fapta ilicită a asiguratului sau presupusului acestuia;
  • culpa asiguratului sau presupusului acestuia în săvârşirea faptei ilicite cauzatoarea accidentului. Este în culpă cel care a săvârşit fapta cu intenţie din neglijenţă sau imprudenţă.
  • doctrina sau literatura de specialitate consideră ca element esenţial pentru existanţa unei răspunderi civile delictuale şi a unei condiţii de ordin subiectiv – existenţa capacităţii delictuale a autorului faptei ilicite. Aici se cere cu alte cuvinte, ca autorul să aibă discernământul faptelor sale, capacitatea de a le înţelege şi de a-şi asuma consecinţele, căci "nu există vinovăţie dacă nu există discernământul faptelor săvârşite". În măsura în care condiţile cerute de lege sunt întrunite, răspunderea civilă delictuală pentru pagube cauzate prin accidente de autovehicule va îmbrăca oricare din formele răspunderii civile delictuale reglementate prin dispoziţiile art. 998, 999,1000, 1003 din Codul Civil Român.

Şi în acest caz asigurările preiau efectul financiar al vinovatului al unui accident rutier prin asigurarea de răspundere civilă auto. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto are un specific dat de tratarea mecanismului de încheiere a asigurării şi de soluţionarea daunei (în mod unitar de toate societăţile de asigurare autorizate pentru a practica acest tip de asigurare). Deţinătorii de autovehicule inmatriculate având paza juridică a autovehiculului răspund pentru pagubele produse prin fapta lucrului în baza Art.1000, alin.1, Codul Civil (răspunderea pentru lucrurile pe care o persoană le are în pază), care instituie o prezumpţie de culpă în sarcina deţinătorului autovehiculului ce nu poate fi înlăturată decât prin dovedirea cauzelor de exonerare de răspundere, adică a forţei majore, a faptei unei terţe persoane sau a culpei victimei. Asiguraţii deţinători de autovehicule răspund deci şi atunci când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea lucrului – în cazurile fortuite – de exemplu explozia unui cauciuc, ruperea barei de direcţie, defectarea sistemului de frânare în timpul mersului, etc.

Există răspunderea civilă a deţinătorului autovehiculului asigurat şi pentru pagubele produse prin: fapta lucrului; mijlocirea altui lucru; avarierii unui autovehicul sau a altor bunuri, a vătămării corporale sau a decesului unei persoane; datorită căderii unor pietre sau altor materiale transportate cu autovehiculul asigurat care circula pe drumul public. De asemenea este angajată răspunderea deţinătorului autovehiculului şi atunci când nu a avut loc un contact material între autovehicul acestuia şi persoana păgubită sau bunurile sale, prejudiciul fiind efectul unei acţiuni a acestei persoane dacă sunt împlinite cumulativ elementele răspunderii civile prevăzute mai sus. Despăgubirile solicitate asigurătorilor nu pot fi stabilite pe baza înţelegerii dintre părţi în cazurile în care cauzele şi împrejurările accidentului nu au fost consemnate într-un proces verbal de constatare a contravenţiei sau o hotarâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În concluzie pentru a putea apela la "binefacerile" mutualităţii fonduluide asigurare constituit pentru răspundere civilă auto, este nevoie de un document opozabil care să stabilească culpa unei persoane care a subscris la acest fond numit asigurat pentru răspundere civilă. Documentul este în fapt procesul verbal de contravenţie emis de regulă de agenţii poliţiei rutiere. Acveştia au obligaţia de a cerceta cauzele şi imprejurările accidentelor rutiere şi de a încadra fapta vinovatului în legislaţia privind circulaţia pe drumurile publice, sancşionându-l în consecinţă.

Sunt situaţii în care proprietarii autovehiculelor neasigurate CASCO, au avut un autoaccident generator de pagube la autovehiculul propriu. Cauza putând fi multiplă: lovirea, izbirea cu diferite corpuri mobile sau imobile, inclusiv deraparea urmată de răsturnare. Pentru că au suferit o pierdere şi nu au sau nu doresc să investească bani personali în repararea auvehiculului propriu, apelează la fraudă. Primul pas: nu declară autoaccidentul la poliţie în data şi la locul faptei. Îşi alege un prieten capabil să îşi asume vinovăţia şi să declare ca l-a incomodat în trafic provocând accidentul. În general se fixează drept cauză evitarea coliziunii între autovehicule pentru ca asiguratorul să fie obligat la plata daunelor. Poliţia fără prea multe verificări emite procesul verbal pe baza declaraţiilor celor doi punând în legalitate un accident înscenat. Pe baza procesului verbal de contravenţie asigurătorul este obligat să constate pagubele pe care asiguratul a declarat că lea produs şi să acorde despăgubirea celui "păgubit".

În cazul în care o pagubă a fost produsă printr-un accident datorat acţiunii simultane sau succesive a mai multor persoane, fără să se poată stabili că paguba a fost produsă sau că nu putea fi produsă numai prin acţiunea unei singure persoane, acestea răspund împreună, faţă de păgubit (coautori). Dacă cel păgubit a contribuit din culpă la producerea accidentului sau mărirea pagubei, cel chemat a răspunde va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din pagubă pe care a produs-o, (culpă comună). În astfel de situaţii, măsura răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte. În cazul în care din acte nu rezultă măsura răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut culpabilă de accident (de exemplu: dacă are o răspundere de 1/3, ea va primi 2/3 din pagubele pa care le-a suferit).

Pentru mai multe informatii legate de asigurari si raspunderea civila a celor vinovati, va rugam sa ne contactati folosind pagina de contact.

Copyright © 2015-2016 - Cabinet Avocatura Iasi - Adrian Doroftei